Comisia Europeană intenționează să introducă în 2022 un „pașaport digital al produselor”, care să conțină informații despre compoziția bunurilor de pe piața europeană, pentru a contribui la creșterea șanselor ca acestea să fie reutilizate și reciclate.
Scopul este de a identifica cele mai importante informații despre compoziția fiecărui produs, astfel încât utilizatorii din întregul lanț de aprovizionare să îl poată reutiliza sau să îl trateze corect în instalațiile de gestionare a deșeurilor. Europa își propune să ajungă la emisii nete zero și la poluare zero, dar pentru a atinge aceste obiective trebuie să abordeze problema supraconsumului și a deșeurilor.
Consumul global de material (biomasa, combustibilii fosili, metalele și mineralele), se preconizează că se va dubla în următoarele patru decenii, iar producția anuală de deșeuri va crește cu 70% până în 2050.
Comisia Europeană a publicat pe 30 martie Propunerea de regulament privind proiectarea ecologică a produselor durabile care atinge și subiectul Echipamentelor Electronice și Electrocasnice (EEE), cât și al DEEE. Proiectul face parte dintr-un pachet de inițiative prezentate de Comisie referitoare la producerea produselor durabile și la încurajarea alegerii acestora de către consumatori, făcând astfel posibilă tranziția către circularitate.
Regulamentul se va aplica oricărui bun fizic introdus pe piață sau pus în funcțiune, inclusiv componentelor și produselor intermediare, cu câteva excepții (ex. produse alimentare, medicamente, plantelor, animalelor și microorganismelor vii, produselor de origine umană etc.).
Principalele obiective ale acestui regulament sunt reducerea impactului negativ al produselor asupra mediului pe durata ciclului de viață și îmbunătățirea funcționării pieței interne europene, urmârind aspecte care țin de specificul produsului, dar și aspecte orizontale. În preambul se subliniază faptul nu există în prezent un set cuprinzător de cerințe care să garanteze că toate produsele introduse pe piața Uniunii devin din ce în ce mai durabile și trec testul circularității. În special, proiectarea produselor nu promovează suficient de mult sustenabilitatea pe parcursul întregului ciclu de viață. Prin urmare, produsele sunt înlocuite frecvent, ceea ce implică un consum semnificativ de energie și de resurse pentru a produce și distribui produse noi și pentru a le elimina pe cele vechi. Este încă prea dificil pentru operatorii economici și pentru cetățeni să facă alegeri durabile în ceea ce privește produse, având în vedere că lipsesc informațiile relevante și opțiunile accesibile pentru a face acest lucru.
Propunerea de Regulament introduce mult discutatul pașaport digital de produs cu scopul de a îmbunătăți durabilitatea ecologică a produselor, și introducând cerințe privind informațiile referitoare la parametrii produsului, cum ar fi amprenta ecologică a produsului sau durabilitatea acestuia, ceea ce ar permite clasificarea performanțelor și, implicit, comparația între același tip de produs. În plus, informațiile privind prezența în produse a substanțelor care prezintă motive de îngrijorare reprezintă un alt element-cheie pentru identificarea și promovarea produselor care sunt durabile. Compoziția chimică a produselor determină în mare măsură funcționalitățile și impactul acestora, precum și posibilitățile de reutilizare sau de valorificare a acestora odată ce devin deșeuri.
Pașaportul produsului va reprezenta un instrument important pentru a pune informațiile la dispoziția actorilor de-a lungul întregului lanț valoric, iar existența sa ar trebui să îmbunătățească semnificativ trasabilitatea de la un capăt la altul a unui produs de-a lungul întregului său lanț valoric. Printre altele, pașaportul produsului ar trebui să ajute consumatorii să facă alegeri în cunoștință de cauză prin îmbunătățirea accesului acestora la informații relevante pentru ei, să permită operatorilor economici și altor actori din lanțul valoric, cum ar fi reparatorii sau reciclatorii, să aibă acces la informații relevante și să permită autorităților naționale competente să își îndeplinească atribuțiile. În acest scop, pașaportul produsului nu ar trebui să înlocuiască, ci să completeze formele nedigitale de transmitere a informațiilor, cum ar fi informațiile din manualul produsului sau de pe eticheta acestuia. Pașaportul produsului ar trebui să fie ușor accesibil prin scanarea unui cod QR aflat direct pe produs pentru a se asigura că informațiile rămân accesibile pe tot parcursul ciclului de viață al acestuia.
La articolul 3 sunt menționate cerințele de proiectare ecologică pentru întregul ciclu de viață al produsului care trebuie îmbunătățite: (a) durabilitatea; (b) fiabilitatea; (c) capacitatea de reutilizare; (d) capacitatea de modernizare; (e) posibilitatea de reparare; (f) posibilitatea de întreținere și recondiționare; (g) prezența substanțelor care prezintă motive de îngrijorare; (h) utilizarea energiei sau eficiența energetică; (i) utilizarea resurselor sau eficiența resurselor; (j) conținutul reciclat; (k) posibilitatea de refabricare și reciclare; (l) posibilitatea de recuperare a materialelor; (m) impactul asupra mediului, inclusiv amprenta de carbon și amprenta ecologică; (n) generarea preconizată de deșeuri de materiale.
Cerințele de proiectare ecologică trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
(a) nu trebuie să existe un impact negativ semnificativ asupra funcționalității produsului, din perspectiva utilizatorului;
(b) nu trebuie să existe niciun efect negativ asupra sănătății și siguranței persoanelor;
(c) nu trebuie să existe niciun impact negativ semnificativ asupra consumatorilor în ceea ce privește accesibilitatea produselor relevante, ținând seama, de asemenea, de accesul la produsele second-hand, de durabilitatea și de costul ciclului de viață al produselor;
(d) nu trebuie să existe un impact negativ disproporționat asupra competitivității agenților economici, cel puțin a IMM-urilor;
(e) nu trebuie să existe nicio tehnologie brevetată impusă producătorilor sau altor actori economici;
(f) nu trebuie să existe nicio sarcină administrativă disproporționată pentru producători sau pentru alți actori economici.
Capitolul al III-lea din Regulament este destinat reglementărilor care vizează pasaportul digital al produselor, aspectele gererale privitoare la cerințele pașaportului sunt prevăzute la art. 9, în timp ce proiectarea tehnică și funcționarea pașaportului produsului sunt definite la articolul 10 din Regulament. Comisia Europeană va găzdui registrul european al pașapoartelor digitale conform art. 12.
Obligațiile producătorilor (capitolul VII) constau în faptul că atunci când introduc pe piață un produs care face obiectul Regulamentului, aceștia trebuie să se asigure că acesta a fost proiectat și fabricat în conformitate cu cerințele menționate și că este însoțit de pașaportul digital.
Aprobarea acestui Regulament va schimba fundamental modalitatea de funcționare a pieței europene, fiind necesară o regândire a întregului ciclu de viață al unui produs, începând cu cel mai important, design-ul acestuia care trebuie să fie proiectat să dureze. Inițiative pilot, precum fairphone devin norma în piața din Europa, iar țintele de reciclare/valorificare vor trebui regândite în noul context.