În peisajul european al economiei circulare, Italia se remarcă printr-un model instituțional distinct: unul în care mechanismele de responsabilitate extinsă a producătorilor sunt coordonate prin Clearing House-uri naționale – structuri tehnice care nu doar repartizează responsabilitățile, ci și garantează trasabilitatea, calitatea raportării și coerența datelor.
În cazul DEEE, această funcție este îndeplinită de CDC RAEE (WEEE Clearing House), iar pentru baterii de CDCNPA (National Clearing House for Batteries and Accumulators). Rolul lor, accentuat și în studiul Ipsos comandat de Erion, este esențial: ele asigură o colectare transparentă, printr-un sistem în care cifrele sunt verificate, auditabile și considerate date oficiale ale statului. Într-o Europă în care raportările privind DEEE sunt adesea contestate, modelul italian reprezintă o zonă de stabilitate metodologică.
În acest ecosistem operațional bine definit își desfășoară activitatea Erion, consorțiu de responsabilitate a producătorilor și autorul studiului „Sustainability and awareness: a survey on unsorted waste and how communication can change behaviour”. Erion este activ în fluxuri precum DEEE, baterii portabile, textile, ambalaje ale EEE și chiștoace și colaborează permanent cu structurale naționale de coordonare pentru a îmbunătăți colectarea, informarea și performanța sistemului.
Acest studiu, dezvoltat împreună cu Ipsos, nu este doar un sondaj – ci o radiografie a modului în care italienii se raportează la deșeuri, a erorilor reale și percepute și a lacunelor de cunoaștere care limitează capacitatea țării de a crește rata de colectare.
Scopul studiului: să înțeleagă nu ce cred oamenii, ci ce fac cu adevărat
Erion și Ipsos au construit cercetarea pe două planuri complementare:
- Planul „actual”, tehnico-operational: analiza efectivă a compoziției fracției reziduale din 15 municipalități italiene, prin deschiderea și studierea sacilor de gunoi menajer, pentru a vedea ce deșeuri ajung în mod eronat acolo.
- Planul „declared”, sociologic: un sondaj național și unul aprofundat în cinci mari orașe (Milano, Torino, Verona, Roma, Napoli), cu peste 3.500 de interviuri, prin care cetățenii au fost întrebați cum cred ei că elimină deșeurile.
Prin combinarea celor două planuri, studiul reușește să explice nu doar „unde se greșește”, ci și „de ce se greșește”.
Ce arată studiul despre comportamentul italienilor
Imaginea care rezultă este nuanțată și surprinzătoare. Italienii nu refuză colectarea separată, nu sunt „nepăsători”, iar problema nu este una morală. Dimpotrivă, studiul arată un nivel ridicat de conștientizare declarativă. Însă când trecem de la discurs la fapte, diferențele devin evidente.
1. „Eu cred că fac bine” – dar datele arată contrariul
Unul dintre cele mai puternice rezultate ale studiului este acesta:
aproximativ 70% dintre cei care aruncă greșit cred sincer că procedează corect.
Această disonanță între percepție și realitate este motorul principal al erorilor, iar ea se manifestă mai ales la fluxurile „mici” și greu de încadrat: periuțe electrice, cabluri, încărcătoare, telefoane vechi, jucării cu baterii integrate.
Analiza deșeurilor reziduale confirmă că exact aceste obiecte apar cel mai des în sacii menajeri. Studiul oferă un cadru interpretativ clar: lipsa de informații operaționale – „unde duc exact acest obiect?” – produce mai multă poluare decât lipsa voinței.
2. Textilele – cel mai problematic flux în Italia
În categoria textilelor, raportul arată că italienii fac cele mai multe erori.
„Cârpele”, pantofii uzați și gențile sunt percepute ca „deșeuri fără valoare”, ceea ce conduce la aruncarea lor direct în fracția reziduală.
Diferențele regionale sunt marcante: în Sud și în insule, erorile sunt mult mai frecvente, pentru că acolo cunoașterea obligației de colectare separată este semnificativ mai scăzută.
3. DEEE mici – fluxul cel mai „invizibil” pentru cetățeni
Deși Italia are un sistem de coordonare robust pentru DEEE, cu trasabilitate completă, studiul evidențiază faptul că în gospodării rămâne multă confuzie. Obiectele mici și ușor de confundat sunt, de departe, principalele surse de eroare.
Exemple evidențiate în raport:
- periuțe electrice – una dintre cele mai ridicate rate de eliminare incorectă,
- încărcătoare și cabluri – eliminate greșit de peste 10% dintre respondenți,
- foehn, smartphone, tabletă – declarate ca fiind uneori aruncate în menajer.
Studiul subliniază că italianul mediu își bazează decizia pe intuiție („pare plastic, deci îl pun la plastic”), nu pe informații tehnice, ceea ce duce la erori sistemice.
4. Bateriile – cea mai bine înțeleasă categorie, dar nu perfectă
În contrast cu DEEE, bateriile portabile sunt fluxul în care italienii au cea mai mare încredere în sistem și cel mai bun nivel de cunoaștere: peste 90% știu că trebuie eliminate separat. Totuși, analiza arată și aici o rată de eroare, mai ales în Sud, confirmând aceeași fractură Nord–Sud.
5. Infrastructura: distanța dintre cetățean și punctul de colectare
Un element central din analiza Ipsos este accesibilitatea redusă a punctelor de colectare municipale.
În marile orașe, timpul necesar pentru a ajunge la un centru este adesea de 15–20 de minute. Pentru un flux precum DEEE mici sau textile, acest timp este perceput ca o barieră reală.
Aici studiul este foarte clar:
modelul unui singur centru de colectare pe oraș nu mai este adecvat pentru fluxurile mici și frecvente. Italienii doresc:
- puncte de colectare în magazine,
- containere textile în proximitate,
- colectare mobilă,
- prelungirea programului centrelor existente.
6. Comunicarea: eficientă, dar insuficientă
Erion și clearing house-urile au investit în campanii vizuale (TV, radio, panotaj, social media), iar studiul confirmă că acestea au impact pozitiv.
Persoanele expuse la campanii:
- au un nivel mai ridicat de cunoștințe,
- declară mai puține erori,
- se simt mai confortabil în a decide unde se aruncă un obiect.
Însă mesajul central al studiului este unul de maturitate:
comunicarea funcționează, dar trebuie făcută mai des, mai vizibil și mai adaptat teritorial.
Imaginile statice sunt utile doar contextual, iar video-ul are cel mai mare impact.
Italia și DEEE: performanță sub ținta UE
În raport, autorii notează că Italia, deși a crescut cantitatea de DEEE colectată, rămâne departe de obiectivul european.
Pentru 2023, studiul menționează o rată de colectare de aproximativ 34%, confirmată și de analize pe baza datelor Eurostat, în timp ce ținta impusă de Directiva DEEE este de 65% din EEE puse pe piață. Spre deosebire de alte state care și-au atins ținta de colectare, datele din Italia sunt transparente, verificabile.
Această diferență structurală este explicată în raport prin:
- greșelile la fluxurile mici,
- accesul dificil la puncte de colectare,
- deficitul de informație operațională,
- comportamentele bazate pe intuiție, nu pe cunoaștere.
Recomandări din studiu: cum poate Italia reduce decalajul
1. Un sistem de colectare care vine către cetățean, nu invers
Proximitatea este cheia: puncte multiple, în locuri naturale de trecere.
2. Claritatea regulilor – mesajele trebuie să fie simple, vizuale și foarte concrete
Cetățeanul trebuie să știe exact unde se duce fiecare obiect, nu doar „în teorie”.
3. Campanii diferențiate pe fluxuri
Ce funcționează pentru baterii nu funcționează pentru textile sau DEEE.
4. Coordonare instituțională puternică
Clearing house-urile și Erion sunt percepute ca actori credibili; colaborarea lor în comunicare trebuie intensificată.
5. Reconstruirea încrederii
Cetățenii trebuie să vadă dovezi privind ceea ce se întâmplă după colectare – iar Italia are avantajul unui sistem de raportare verificat, care trebuie comunicat mai vizibil.
Concluzie
Studiul Erion–Ipsos arată cu precizie științifică un lucru esențial: performanța de colectare a unei țări nu depinde doar de infrastructură sau legislație, ci de modul în care oamenii înțeleg și aplică regulile în viața de zi cu zi.
În Italia, sistemul de coordonare (Clearing House DEEE și Clearing House Baterii) produce date solide, verificate și transparente. Însă comportamentul la nivelul gospodăriei rămâne „punctul slab” care explică diferența enormă dintre ținta de 65% și rata actuală de aproximativ 34% pentru DEEE.
Schimbarea nu poate veni doar din infrastructură sau sancțiuni. Ea trebuie să vină din: proximitate, claritate, coordonare și încredere.
Acesta este mesajul fundamental al raportului – și baza pe care Italia poate construi următorul salt în performanța gestionării DEEE.
Studiul integral se poate accesa aici: https://erion-media.s3.eu-south-1.amazonaws.com/wp-content/uploads/2025/10/Sustainability-and-awareness_IPSOS_2025-last.pdf