Directiva 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) stipulează faptul că statele membre asigură disponibilitatea și accesibilitatea centrelor de colectare necesare colectării separate, pe fondul aplicării principiului responsabilității producătorului și, pe baza acestuia, atingerea unei rate de colectare minime în fiecare an. Începând din 2021 rata minimă de colectare este de 65 % din greutatea medie a EEE introduse pe piață în cei trei ani precedenți în statul membru în cauză sau, alternativ, de 85 % din DEEE generate, raportat la greutate, pe teritoriul statului membru respectiv. În preambul se face referire la colectarea separată și anume că reprezintă o condiție prealabilă pentru a asigura tratarea specifică și reciclarea DEEE, fiind necesară pentru atingerea nivelului ales de protecție a sănătății umane și a mediului pe teritoriul UE. Consumatorii trebuie să contribuie activ la succesul acestui tip de colectare și trebuie încurajați să predea DEEE. În acest scop, Directiva menționează ar trebui create instalații adecvate pentru predarea DEEE, inclusiv centre publice de colectare, la care gospodăriile particulare să-și poată preda deșeurile. Producătorii ar trebui să finanțeze cel puțin colectarea de la centrele de colectare, tratarea, valorificarea și eliminarea DEEE.
În România, OUG 5/2015 a transpus Directiva europeană, iar Parlamentul trebuia să o dezbată în camera decizională, cea a Deputaților. Acest lucru nu s-a întâmplat în ultimii 6 ani, iar în 2022 ne propunem să se reia această dezbatere, care să alinieze legea DEEE la restul reglementărilor în vigoare, naționale și europene. Deși legislația primară și secundară prevede acest lucru, nu s-a pus accent pe crearea centrelor de colectare la nivelul autorităților locale și nu au existat campanii susținute continuu la nivel național de conștientizare pentru colectarea separată a deșeurilor (inclusiv a DEEE). Aceste 2 elemente au un impact negativ asupra indicatorilor de colectare separată. Conform Eurostat, ultimele date raportate de România sunt din 2016, când rata de colectare DEEE a fost 25%, față de 39.5% media UE. Pe fondul principiului răspunderii extinse a producătorului, statele membre trebuie să asigure infrastructura de colectare a DEEE, deoarece țintele sunt ale statului membru, chiar dacă penalitățile de neatingere a țintelor – de 4 lei pe kg se aplică producătorilor.
Pachetul european de economie circulară reiterează importanța respectării principiului „piramidei deșeurilor”, în special componenta de prevenire; această direcție implică mai multe aspecte cheie care vor influența gestionarea deșeurilor, inclusiv a DEEE. În primul rând, Comisia Europeană a adoptat Planul de acțiune al UE: „Către o poluare zero pentru aer, apă și sol” – o realizare cheie a Pachetului verde european care revizuiește majoritatea legislației UE privind deșeurile pentru a le adapta la principiile economiei curate și circulare, promovând o poluare zero din producție și consum. Conform Planului de acțiune privind economia circulară – Pentru o Europă mai curată și mai competitivă, din 2020, produsele electronice și tehnologia informației și comunicațiilor (TIC) reprezintă produse cheie în lanțurile valorice, iar gestionarea eficientă a deșeurilor acestora este esențială pentru dezvoltarea durabilă. Pe scurt, în viitorul apropiat, scopul este evitarea generării deșeurilor, accentul fiind pus pe un design sustenabil al produselor EEE care să susțină repararea și prelungirea duratei de viață, ceea ce va face ca ținta de colectare de 65% din greutatea medie a EEE introduse pe piață în cei trei ani precedenți șă fie caducă. Articolul 7 al Directivei DEEE nu a fost transpus pe deplin in OUG 5/2015, iar amendarea legislativă ar trebui să introducă și alternativa țintei de colectare separată, respectiv de 85 % din DEEE generate, raportat la greutate, pe teritoriul statului membru respectiv.
Așadar, viitoarea Legea DEEE trebuie să ia în calcul documentele programatice ale UE, precum și Planurile Naționale și Strategiile interne, pentru protejarea mediului înconjurător. Nu în ultimul rând, legea trebuie să fie aplicată, trebuie să țină cont că țintele sunt ale statului membru, iar acesta trebuie să asigure centre de colectare separată cu aport voluntar care să contribuie la creșterea cantității de DEEE colectate și, implicit, la îndeplinirea țintelor.